Astazi mai mult decat oricand, auzim mereu in jurul nostru pe cate cineva spunand „E mult de munca”. Iesim la o cafea cu prietenii, ii intrebam cum mai merg lucrurile la serviciu si ni se spune oftat acelasi lucru, pe un ton mai mult sau mai putin obosit de la caz la caz – „E mult de munca”. Oare chiar asa sa fie? Cat punem si noi presiune asupra noastra in acest context? Ce s-a schimbat atat de mult incat volumul de munca a crescut, iar noi simtim ca nu mai facem fata?
Si intrebarea de zece puncte – ce ar fi de facut, de fapt?
Mai mult de munca. Din ce motive?
In acest moment, suntem coplesiti de tehnologia informatiei. Lucrurile se intampla cu repeziciune – au aparut domenii care nu existau acum 10 ani, in fiecare zi sunt lansate produse si servicii noi, avem de ales din mii de optiuni si sute de mesaje diferite ajung la noi in fiecare minut. E firesc ca ceea ce faceam inainte intr-un anumit termen si ritm sa nu mai fie posibil acum. Oricat de mult ne-am dori sa le acoperim pe toate – si vrem si asta, si asta, si cealalta –, e clar ca e nerealist. Nu putem cuprinde necuprinsul.
Lucrurile au devenit diverse si complexe, iar timpul nostru a ramas acelasi – o resursa limitata. Ne dam seama ca, azi mai mult decat oricand, e nevoie sa prioritizam si sa eficientizam foarte bine activitatile. Ne confruntam cu un caleidoscop urias de domenii, posibilitati, lucruri care cer in acelasi timp atentia noastra – e important sa facem o analiza si sa vedem ce anume alegem, pe ce ne concentram si ce vrem sa ducem pana la capat.
Cateva lucruri pe care le-am putea pune imediat in practica
Cum mergem mai departe de aici? Nu exista o reteta unica si magica, functionala pentru toata lumea. Dar exista cateva directii si exemple. De aici, va invit sa alegeti ce vi se potriveste.
Stiti situatiile acelea in care, intr-o sedinta, oamenii discuta despre multe lucruri, iau numeroase decizii si apoi spun „hai ca iti trimit pe mail apoi” sau „o sa dam dupa informatia asta catre toti cei implicati”. Ce se intampla, de fapt? Practic, am alocat deja un timp pentru a sta in sedinta si apoi nu facem decat sa prelungim acest timp cu alte taskuri pe care ni le luam– si pe care chiar le putem scapa in acest fel. Lucrurile se aduna, ne dam seama ca e un lux sa revenim asupra lor; o solutie ar putea fi sa rezolvam ceea ce ne propunem chiar la momentul in care ne propunem, deci in timp real. Daca stabilim sa dam un mail de informare, sa il trimitem chiar atunci.
In aceasta schimbare de paradigma, inca un lucru e foarte important. Eram obisnuiti pana acum cu mailuri lungi, trimiteam mesaje laborioase, in asa fel incat sa stabilim o conexiune emotionala si personala cu celalalt. In noul context, e indicat sa prevenim oamenii, sa le explicam ce s-a schimbat si cum urmeaza sa ne raportam la comunicarea noastra cu ei.
Nu „mai mult”, ci „diferit”. Cum scapam de sentimentul ca „nu facem fata” si ca „suntem neputinciosi”
E in natura noastra sa vrem mereu sa facem mai mult si, ca atare, sa punem presiune pe noi si sa fim dezamagiti de faptul ca nu reusim sa bifam tot ceea ce avem pe agenda in fiecare zi. E tot in puterea noastra sa nu ne lasam coplesiti de sentimentul culpabilizarii. Putem spune, in schimb, „da, sunt multe lucruri de facut. Dar asta vreau sa fac si pe asta o sa ma concentrez in continuare”. E loc doar de constientizare, asumare si exersare din acest punct.
De multe ori, necesitatea de a priortiza vine la pachet si cu obligatia de a refuza anumite taskuri, deci de a spune „nu” anumitor oameni. Cum sa nu ne invinuim? Excesul de informatie de astazi poate sa ne copleseasca, dar poate sa fie si un dar extraordinar; ce stiam acum ceva timp ca nu ne face bine, aflam astazi ca nu mai e rau pentru noi – de exemplu, intelegem ca fiecare dintre noi are ritmul lui, ca e indicat sa avem grija de sentimentele si emotiile noastre, ca e bine sa avem o ecologie proprie si sa comunicam cu ceilalti care sunt asteptarile si nevoile noastre. Cu alte cuvinte, ne putem repozitiona pentru a ne asuma cu adevarat leadership-ul asupra propriei noastre vieti.
E important sa comunicam despre unde ne aflam si sa nu incercam mereu doar sa ii multumim pe ceilalti (ceea ce, oricum, e imposibil) – pe termen lung, nu vom putea avea sentimentul performantei sau al satisfactiei personale in acest ritm. Seteaza-ti prioritati, stabileste-ti limitele, construieste parteneriate win-win. Chiar daca ceilalti vor avea tendinta de a se supara la inceput, eliberarea de constrangerea „altii vor crede despre mine ca …” – atat timp cat la mijloc nu este o nepasare generala fata de cei din jur – este o binecuvantare.
Daca spuneti des ca „e prea mult de munca”, va invit sa va opriti pentru cateva secunde, sa reflectati putin si sa vedeti care e sursa nemultumirii. Daca amanati aceasta analiza, e posibil ca oboseala, stresul si incercarea de a le face pe toate intr-un ritm rapid sa se materializeze in lucruri nocive – boli, depresie, robotizare pana la sentimentul ca viata noastra nu ne apartine. E in puterea noastra sa facem o schimbare!
Articol publicat si pe Wall-Street.ro.