Anul 2023 a venit cu o serie de provocări pentru lideri și organizații. Cu un mediu de afaceri în continuă evoluție, marcat de inovații tehnologice, schimbări sociale profunde și crize globale, liderii se află în fața unui set unic de obstacole ce necesită abordări creative și noi abilități.
În continuare, vom explora principalele obstacole ale liderilor de anul acesta:
1. Formarea unor echipe care să conducă împreună:
În 2023, una dintre principalele provocări pentru organizații a fost să creeze echipe eficiente și bine coordonate, capabile să conducă afacerea într-un mod colaborativ. Această necesitate a devenit evidentă imediat după izbucnirea pandemiei, dar în acest an, importanța unei astfel de abordări a devenit mai pronunțată. Este esențial ca organizațiile să renunțe la dependența exclusivă de un lider singular și să adopte o abordare structurală, având o echipă formată din profesioniști capabili să colaboreze eficient și să construiască împreună.
2. Crearea unei conexiuni solide cu echipa:
Aceasta a reprezentat o altă provocare semnificativă în 2023, deoarece multe echipe se confruntau cu conflicte sistemice în timpul colaborării. Pe de o parte, pentru a a atinge obiectivele de business, liderii au recunoscut necesitatea de a-și dezvolta abilitățile de conducere, cum ar fi competențe strategice, de comunicare și de asumare și gestionare a riscurilor.
Această lacună în competențe a devenit evidentă în interacțiunile dintre echipe, generând numeroase tensiuni, provocări și neînțelegeri legate de cerințe. Fiecare departament tinde să-și susțină propriile interese sau chiar să mascheze eventualele greșeli sau inadvertențe. În situații mai grave, responsabilitatea medierii acestor provocări cade în sarcina liderului de proiect, directorului general sau a conducătorilor de departamente. Conexiunea dintre echipe, care ar trebui să genereze un rezultat comun, devine dificilă din cauza conflictelor din sistem.
Fiecare departament adoptă măsuri și indicatori de performanță diferiți, iar adesea acestea nu pot fi aliniate sau integrate în mod eficient. Această lipsă de coeziune poate duce la fragmentarea eforturilor organizaționale și la eșecul în atingerea obiectivelor comune.
3. Munca la distanță și recrutarea:
O altă provocare semnificativă a fost adaptarea la remote working, din cauza incertitudinii cu privire la productivitatea și motivația angajaților care nu mai interacționează aproape deloc în mod offline, astfel că liderilor le-a fost dificil să evalueze performanța și angajamentul într-o astfel de configurație.
Acest aspect este strâns legat de procesul de recrutare, unde adaptarea la munca la distanță poate influența atragerea de noi talente. Fluctuațiile în angajament, motivație și capacitatea de a fi proactiv și implicat au devenit factori esențiali în evaluarea atractivității organizației pentru potențialii candidați.
În contextul creșterii semnificative a inflației și al schimbărilor semnificative în comportamentul consumatorilor, companiile se confruntă cu dificultăți în adaptarea pachetelor salariale la această realitate, ceea ce generează un deficit notabil de forță de muncă, mai ales în procesele de recrutare de la nivel global.
Cu toate că recrutarea internă poate părea o opțiune mai ușoară, având deja o structură salarială stabilă și o dorință existentă a angajaților de a avansa, aducerea de talente din exterior s-a dovedit a fi dificilă. Această realitate complicată subliniază importanța abordării inovatoare în recrutare și adaptarea continuă la schimbările din mediul de afaceri global în evoluție.
Citește articolul integral pe Wall-Street.ro.
Sursa foto: Freepik.com