Teama că nu suntem suficient de buni poate deveni soră cu claustrofobia în interacțiunile noastre. Fie că vorbim despre mediul de business, fie că vorbim despre viețile personale, ni se întâmplă uneori să nu spunem tot ceea ce gândim, simțim sau ne dorim.
Pe scurt, atunci când vorbim, nu spunem tot despre ce ne face vulnerabili, nu spunem că avem nevoie de ajutor, nu spunem întotdeauna cine suntem cu adevărat. În profunzime, însă, ceea ce nu spunem poate să vorbească mult mai multe despre noi decât ceea ce vrem să arătăm.
Am făcut la un moment dat un exercițiu interesant cu echipa dintr-o organizație cu care lucram. Cel mai simplu mod de a face oamenii să vorbească despre lucrurile de care se tem și pe care, mai degrabă, încearcă să le ascundă este să îi provoci – i-am întrebat, așadar, pe membrii acelei echipe ce ar face dacă ar fi profesioniști în a-și sabota munca? Cu toții mi-au spus că: nu ar comunica, și-ar urmări propriile interese, nu ar spune ce îi deranjează și care le sunt așteptările, nu ar spune ce simt etc. Astfel, și-au dat seama nu doar că exista, independent de ei, o problemă în organizație, ci că problema era a lor și era necesar să se uite la ea ca atare.
Autenticitatea, sinceritatea și transparența sunt principii de bază pentru o comunicare deschisă – desigur, nu întotdeauna știm sau ne e ușor să punem pe tavă felul în care suntem și lucrurile în care credem, de teama de a nu fi judecați. Însă, apropierea la nivel personal dintre angajați e foarte importantă – pentru ca oamenii să lucreze bine și să construiască împreună este necesar să se cunoască și la nivel personal. În caz contrar, nu vor fi niciodată încrezători și nu vor spune deschis ceea ce cred.
Executivii au un rol foarte important în astfel de situații – e necesar ca ei să se uite la oamenii din jur și prin prisma emoțiilor și să discute deschis despre ele, fără să pretindă că ele nu sunt acolo și că nu îi influențează pe membrii echipei sale. Pentru a ajunge la acest lucru, însă, executivii ar trebui ei înșiși să își asculte emoțiile și să încerce să le înțeleagă.
Atitutinea CEO-ului este crucială, pentru că ea dă tonul întregii organizații. Așa cum spunea și John Powell, până la urmă, ”Communication works for those who work at it”. Comunicarea deschisă e un exercițiu care poate fi disciplinat, învățat, îmbunătățit – trebuie doar să conștintizăm impactul acesteia și cât de mult poate ea schimba modul în care ne raportăm la ceilalți, fie că vorbim despre un mediu organizațional, fie că vorbim despre viețile noastre personale.
Ai curajul să:
Sa vorbesti,
Sa asculti
Sa rămâi în continuă descoperire
Dare for more//Lilia