Articol scris pe 22 martie 2018

Când o ușă se închide, o alta se deschide. Unde ești acum?

De ce e important să ne punem această întrebare: unde mă aflu acum? Chiar dacă poate să sune bombastic, fiecare dintre noi are o singură viață și, ca atare, o singură datorie față de noi înșine: să o trăim din pasiune și bucurie. Prea mulți dintre noi ajung să fie prinși într-o stare de angoasă sau rutină, în care ne trăim viața într-un anumit fel doar pentru că așa pare mai sigur sau mai comod.

Pentru aceia care au un serviciu și nu le mai place acel job, pentru cei care au un business, dar simt că sunt consumați de lucrurile pe care le au de făcut în fiecare zi, pentru cei care nu mai sunt mulțumiți de ceea ce fac și de ceea ce li se întâmplă, conștientizarea locului în care se află e primul pas pe drumul către locul în care și-ar dori să fie.

Răspunsul la întrebarea „unde ești acum?” începe, așadar, cu o analiză care ia în considerare atât obstacolele, cât și oportunitățile pe care le avem. Clasica analiză SWOT (strenghts, weaknesses, opportunities, threats) este un punct bun de plecare atunci când suntem în căutarea modalității de a ne trăi viața în aliniere cu ce ne dorim și cu cine suntem. De multe ori, realizăm că obstacolele pe care credem că le avem sunt, de fapt, niște bariere imaginare pe care ni le punem singuri. Mai mult, ceea ce pentru noi poate fi o barieră, pentru alții, poate fi un lucru extraordinar.

De exemplu, povestea unui mecanic foarte talentat la mașini este revelatoare în acest sens. Pasionat de automobilele vechi, pe care le recondiționa, mecanicul era, în același timp, furios pentru faptul că nu avusese șansa să studieze și să aibă parte de o educație superioară. Chiar dacă devenise foarte căutat de colecționari și proprietari ai unor mașini de epocă ce îi lăudau talentul, mecanicul își reproșa constant neșansa. Într-o zi, cineva l-a întrebat: „Te-ai gândit vreodată că poate asta trebuia să faci și că poate acesta e lucrul la care ești cel mai priceput?”. De atunci, mecanicul a început să afirme despre el cu mândrie că meșteșugul său cel mai de preț și inteligența sa stau în mâinile sale, nu neapărat într-o sumă de cunoștințe acumulate.

De cele mai multe ori, oamenii nu mulțumesc dificultăților care vin în viața lor sub forma unor lecții – ci doar se înfurie și încearcă să le înlăture cât mai repede. E adevărat că, pentru a ne schimba atitudinea, e nevoie de o pregătire emoțională și psihologică, însă e important să ne raportăm la obstacole și greutăți cu dorința de a vedea despre ce ne vorbesc ele și ce ne învață. Doar astfel putem să ne deschidem și să trăim această viață ca pe o călătorie.

În căutarea drumului nostru, nu ar trebui să ne temem să avem o mare evadare. Când spun acest lucru, mă refer la faptul că, dacă ne dăm seama că nu mai suntem mulțumiți de locul în care suntem, e indicat să facem o schimbare și să pornim către ceea ce ne dorim. De la caz la caz, această decizie poate să fie mai simplă sau mai dificilă – cert este că, dacă ne raportăm mereu la cutume, așteptări sociale, nevoia de a avea certitudini etc., nu ne vom permite nicicând să pornim în această călătorie. Însă, dacă nu mai suntem fericiți cu locul în care ne aflăm, e indicat să ne gândim ce înseamă această mare evadare pentru noi: cum ne-o imaginăm, ce reprezintă ea, unde o găsim? Viața nu ne scrie cecuri în alb – e bine să ne înfruntăm temerile de a porni către ceea ce ne dorim cu adevărat.

Așa s-a întâmplat în cazul unei fete pe nume Mariellen Ward care, după mai multe dificultăți, a decis să abandoneze tot și să plece în India pentru a o lua de la capăt. Pentru toți cei din jur decizia ei părea de neînțeles – fata era ziaristă, avea o poziție socială destul de bună, însă chemarea ei era foarte puternică. În toată această experiență, ea avea senzația, așa cum a mărturisit, că face un pas uriaș lăsând în urmă tot ce știa, precum și că se aruncă în gol de o stâncă, sperând la o plasă de siguranță. Nu numai că, în final, plasa de siguranță a apărut, dar s-a și transformat într-un covor fermecat care i-a adus cele mai neașteptate și frumoase lucruri: nominalizarea de trei ori la Canadian Global Awards pentru blogul ei – Breathe, Dream and Go.

Așadar, a face bilanțul unei situații este un pas esențial pentru a dobândi o perspectivă asupra țintei la care vrem să ajungem. Uneori, găsirea drumului apare după o serie de eșecuri și traume. Alteori, e nevoie de mai mult timp și o mai mare pregătire. De multe ori, e necesar chiar să ne pregătim o plasă de siguranță de dinainte. Poate că, uneori, noua situație nu e mai bună și ne întoarcem de unde am plecat. Nu de puține ori, distanța de la unde suntem și unde vrem să ajungem nu poate fi parcursă în 5 sau 10 pași – câteodată e nevoie de mai mult efort și disciplină pentru a ne debloca resursele emoționale și psihice. Ne dorim anumite lucruri, însă suntem blocați de tiparele noastre mentale și nu putem ieși din paradigma „bine – rău”, „sigur – nesigur”, „mi-aș dori, dar nu pot” ș.a. Nicio călătorie exterioară, nicio evadare nu începe fără un drum în interior și un plan bine pus la punct.

Atunci când o ușă se închide, o alta se deschide. Ceea ce ne lipsește, de obicei, este capacitatea de a ne bucura de această răsturnare de situație, în loc să ne agățăm de vechiul drum. Avem nevoie de acceptare și încredere în faptul că viața ne rezervă întotdeauna cele mai frumoase drumuri și cele mai frumoase surprize.